A sad destiny...

acesta e unul dintre cele mai reusite fanfic-uri ale mele.l-am scris intr-un moment depresiv.

“Ce sa fac?..nu poate continua asa mereu..” ii venire in minte aceste ganduri unei fete.statea singura in ploaie.isi uitase cheile cand a plecat la scoala, iar parintii ei nu erau acasa.putin ii pasa ca nu putea intra in casa.singurul lucru pe care o deranja era ceea s-a intamplat in acea zi la scoala.
Picaturile reci ca gheata cadeau pe parul ei negru si lung, prins intr-o coada de cal.Ochii ei misterioasi priveau tristi in jos.Mai era putin si plangea.
-Lina!Lina, ce cauti aici in ploaie?se auzi o voce.
Isi ridica privirea si o privea pe fata care statea in fata ei.Era roscata, cu ochii verzi, inalta si subtire.
-Sara…
-Offf, Lina..De ce esti mereu asa de visatoare?Oricum, nu conteaza.Spune-mi ce s-a intamplat.
-Doar mi-am uitat cheile sin u e nimeni acasa..
-Atunci, puteai sa vii la mine.Nu ma deranjai deloc.Acum, sa mergem.
-Bine..
Sara si Lina sunt femei inca din copilarie.Desi erau putin diferite, se intelegeau foarte bine.Mergeau impreuna, discutand despre diferite lucruri si zambind.Asta o facu sa uite de suferinta, pentru moment.Au ajuns in fata unui bloc cam de 8 etaje.Au urcat pe scari pana la etajul 3 si au intrat in apartamentul Sarei.
-Vrei ceva de mancare?o intreba ea, deschizand frigiderul.
-Nu imi este foame, dar in schimb, mor de sete.
-Bine, apa sau suc?
-Apa.
Sara ii aduse apa si intrara in camera ei.Lina se aseza pe fotoliu, punandu-si ghiozdanul langa cel al prietenei ei.Sara se tranti in pat si ii zise:
-Nu te deranja sa fii politicoasa.Suntem doar noi 2.Apropo, de ce erai suparata.
-Pai…
Lina nu putea sa spuna.Niciodata nu a spus ceea ce o supara.
-E in regula daca nu vrei sa-mi spui, in schimb am o veste super.M-am transferat la scoala ta si din cate am inteles suntem in aceeasi clasa!
-Waw, super!
O sonerie de la un telefon mobil intrerupse momentul.Lina il scoase din buzunar si raspunse.Era mama ei.Ii spuse ca stie ca si-a uitat cheile si sa le ia de la vecina ei.
Isi luase “La revedere” de la Sara.Se indrepta grabita spre blocul ei, isi luase cheile de la vecina ei si intra in casa.
Parea fericita atunci cand Sara i-a spus ca se va transfera la ea in clasa, dar in realitate era trista.Nu vroia sa se intample si cu ea acelasi lucru.Intra in camera ei si se apropie de biblioteca.Scoase o carte, dar din intamplare cazu cea de langa ea.Se deschise la o anumita pagina, unde scria o fraza ingrosata.
Lina se apleca sa o ridice si citi fraza:
“Daca o persoana ajunge sa ramana singura, atunci destinul ei este sa fie singura”.
Inchise cartea si o puse la loc, darn u putea sa-si scoata fraza din minte.Isi lua mp3 player-ul si incepu sa asculte o melodie sis a cante in acelasi timp.
-“I wake up, hearing my name in someone's voice.
Floating above the blue waves within the sea's cradle
I dreamt.
Somewhere in this sea, someone's speaking in an arguing voice.
From a crying heart, love can't be born.
Only sadness overflows. “

A doua zi, Lina pleca trista, dar totusi cu speranta in inima ca nu se va mai intampla.Totusi, fraza nu-i disparuse din minte.
Prima persoana care o intampina era Layla, o fata scunda, blonda si cu ochii albastri.
-Lina, steam ca tu erai! Vocea ta urata te-a dat de gol!ii zise ea cu rautate.
Lina avea o voce superba, mai ales atunci cand canta, dar colegii ei o descurajau, spunand ca suna fals, ca e groaznica, ca nu are ureche muzicala..Daca asta ar fi fost singurul motiv…Layla era prietena cu ea, dar cand a vorbit odata cu ceilalti colegi, s-a schimbat total.Asta se intampla mereu cu fiecare persoana care devine prietena cu Lina.Dar ea era ingrijorata pentru Sara.
Suna de intrare, iar profesorul intra in clasa, impreuna cu Sara.
-Elevi, azi avem o eleva noua.Numele ei este Sara Grey.Va fi noua colega de banca a Laylei.
La auzul acestor cuvinte, Lina se ingrijora si mai mult.Fata ei devenea din ce in ce mai palida si ii venea mereu in minte acea fraza.
-Domnisoara Moon, va simtiti bine?se adresa profesorul Linei.
-Da…
Sara se aseza langa Layla.Facura cunostinta, apoi ora incepu.A fost foarte lunga pentru Lina.Vroia sa o avertizeze pe Sara cat mai repede.Din cand in cand, mai tragea cu ochiul la banca lor sa vada daca nu cumva se intampla ceva.Isi facea atatea griji, incat abia daca putea sa se concentreze la ora.
In sfarsit, era pauza..Lina se indrepta direct spre banca Sarei, dar observa cum ea discuta intr-una cu Layla.
“Nu se poate sa fie prea tarziu…Trebuie sa vorbesc cu ea, poate..poate e inca bine”, incerca sa fie optimista, dar tot se gandea la acea fraza.
-Hey, Sara! Deci, ce parere ai despre clasa mea?
-Imi place mult aici.Pacat ca nu m-a pus sa stau cu tine, dar ma simt bine langa Layla.
-Aha, ma bucur pentru tine.Vrei sa mai vorbim?
-Scuze, i-am promis Laylei ca stau cu ea pauza asta.Poate in urmatoarea pauza.
-Ok.
-Nu steam ca voi 2 va cunoasteti, spuse si Layla.
-Suntem prietene inca de cand eram mici, asa-i Lina?
-Da.
-Aha.
Layla avea o privire vicleana.Planuia ceva, iar Lina nu putea sa-i stea in cale.Ea se duse cu Sara pe hol si incepeau sa discute.Lina era afara.Statea pe o banca, incepand sa-si limpezeasca gandurile.Vantul adie usor, dar era frig.
-“ From a crying heart, love can't be born.
Only sadness overflows. “ sopti incet, cantand.
-Vrei sa incetezi?!aproape ai spart geamurile!se auzi o voce rautacioasa.
-Cantam in soapta, Diana!
-Oh, da, cred ca te-a auzit si orasul vecin..
Lina pleca de langa ea.Nu vroia sa o mai auda..dar intrebarea ei era de ce ii spunea mereu asta.Se duse intr-un loc, unde nu era nimeni.Era intre fata scolii si spatele acesteia.Cazu in genunchi si incepu sa planga.
-Daca nu e Lina, sau mai bine zis “voce falsa”.
Isi ridica privirea si o privi, cu lacrimi in ochi pe fata care statea in fata ei.Era Layla, iar langa ea era Sara.
-Ai dreptate!Si asta nu e tot..
-Sara!! O intrerupse Lina.Sara, de ce…, incerca sa spuna ceva, dar durerea din inima ei era mai puternica.

-Se pare ca vocea falsa a Linei nu mai are putere, zise Layla cu rautate.
-Da!Ce noroc pe noi ca nu o vom mai auzi niciodata, ii raspunse Sara.
Lacrimile incepura sa cada din nou.Nu suporta sa mai stea acolo, asa ca fugi.Tocmai atunci suna de intrare.Fugi in clasa, incercand sa se opreasca din plans.Totul s-a terminat acum.Nu mai avea prieteni.Era singura….
“De ce e mereu asa?De ce trebuie sa raman mereu singura?”, rasunau aceste intrebari in mintea ei.Stia raspunsul, dar refuza sa-l creada.Refuza sa creada ca asta e destinul ei.
Tot timpul se gandea numai la cartea in care scria acea fraza.Oare ce putea fi cu ea?Ar fi vrut sa se termine orele mai repede, ca sa mearga acasa si sa verifice, dar in acelasi timp simtea teama.Teama pentru ceea ce ar putea scrie acolo.
Orele se terminara destul de greu pentru ea. Se indrepta spre casa, cu pasi marunti.Sentimentele din iima ei se luptau ca sa predomine:teama, speranta, durere.Nu era atenta la ceea ce se petrecea in jurul ei.Nu observase ca era sa traverseze strada atunci cand semaforul era rosu, nu auzi vocea persoanei care a atentionat-o.Era asa de ingandurata.
Ajunsa acasa, se indrepta direct spre raftul unde puse acea carte.Lupta celor 3 sentimente devenea mai mare, provocandu-i o durere de inima.., una interioara.Mana ei tremura, incercand sa ia cartea.
In sfarsit, o avea in maini.O rasfoia si gasi pagina unde scria acea fraza.Citea cateva fraze inainte si cateva dupa.Era o carte despre destinele diferite pe care le au oamenii, iar al ei era al singuratatii.Nu putea sa faca nimic in privinta asta?Se pare ca nu.
Cazu in genunchi cu lacrimi in ochi, scapand cartea.Ramasese la aceeasi pagina.

Destinul singuratatii este foarte crud.Nu ai cui sa-i spui problemele tale, nu te poti distra cu nimeni, nu poti avea incredere in nimeni.
“Daca o persoana ajunge sa ramana singura, atunci destinul ei este sa fie singura”.
Oricat de mult ai incerca sa schimbi asta, nu vei putea.Acesta e destinul tau si trebuie sa-l accepti asa cum e.
Sa-l accepte asa cum e..Dar cum ar putea sa faca asta?Se gandea la personalitatea ei.., cum era ea deobicei.Nu ii placea aglomeratia, un prieten sau doi ii erau de ajuns.Ii era greu de recunoscut, dar acest destin se potrivea cu personalitatea ei, doar ca va avea 0 prieteni.Va fi dureros pentru ea sa isi tina tristetea doar pentru ea, va fi trist sa nu imparta bucuriile, dar nu avea ce sa faca.

"Daca o persoana ajunge sa ramana singura, atunci destinul ei este sa fie singura”.

_________________
A sad destiny... A sad destiny...

elegant inceput Very Happy

mi-a starnit ineresul, iar versurile cantecului mi-au placut ff mult
abia astept sa vad urmatorul capitol Very Happy

_________________
[URL=http://img244.imageshack.us/my.php?image=fallenangelyj1.jpg] A sad destiny... A sad destiny...

[/URL]

it seems that i'm a fallen angel but no one knows......(here's a hint).....i may be a devil

scuze, dar are numai o parte..defapt erau 3, dar le-am unit :-D

_________________
A sad destiny... A sad destiny...

nu pot spune decat ca e nespus de interesanta povestea...oare saraca fata chiar va ramane singura...i-as tine eu companie dar nu se poate...asta e